M-am predat complet unui client sadic

Nu știu exact când am luat decizia. Poate în momentul în care i-am văzut privirea  rece, calmă, dar plină de o foame controlată. Sau poate când mi-a spus cu voce joasă, aproape șoptită: „În seara asta nu mai ești tu. Ești a mea. Complet.”

Am acceptat.

M-a legat cu mișcări precise, fără grabă. Funia era moale, dar strânsă exact cât trebuia ca să simt cum mi se taie respirația ușor la fiecare mișcare mai amplă. Nu mă durea încă. Doar mă ținea. Mă fixa. Mă făcea conștientă de fiecare centimetru din corpul meu care acum nu-mi mai aparținea.

Stăteam în genunchi pe podea, cu mâinile legate la spate, sânii împinși înainte, vulnerabili. El se plimba încet în jurul meu, ca un lup care își studiază prada. Nu mă atingea. Încă nu. Doar mă privea. Și privirea lui era mai dureroasă decât orice palmă.

„Spune-mi ce ești”, a cerut el.

Am înghițit greu. Vocea îmi tremura ușor când am șoptit:

— Sunt a ta… complet.

Un zâmbet mic, crud, i-a apărut pe buze.

A început lent. Cu degetele. Cu unghii care mi-au zgâriat ușor interiorul coapselor, lăsând urme roșii care ardeau delicios. Apoi cu palmele – lovituri calculate, nu prea puternice la început, doar suficient cât să-mi încălzească pielea și să-mi trimită valuri de căldură direct între picioare.

Cu cât mă lovea mai tare, cu atât mă udam mai mult. Rușinea și excitația se amestecau într-un cocktail periculos care îmi întuneca mintea.

M-a ridicat și m-a aruncat pe pat cu fața în jos. Mi-a desfăcut picioarele larg și mi-a legat gleznele de colțurile patului. Eram deschisă. Expusă. Fără nicio posibilitate de a mă închide sau de a mă ascunde.

Simțeam cum mă privește fix între picioare. Simțeam umilința dulce și dorința umedă care se scurgea din mine.

„Te rog…”, am șoptit fără să vreau.

„Te rog ce?” a întrebat el, cu o voce joasă și periculoasă.

„Te rog… folosește-mă. Fă-mă să sufăr frumos.”

Nu știu de unde au ieșit cuvintele alea. Dar erau adevărate.

A râs încet, mulțumit.

Și apoi a început cu adevărat.

Lovituri de curea pe fund, pe coapse, pe spate. Uneori lente și calculate, alteori rapide și usturătoare. Între ele, degetele lui mă explorau fără milă – intrând adânc, jucându-se cu clit-ul meu umflat, oprindu-se exact când simțea că sunt pe punctul de a exploda.

M-a adus de nenumărate ori la marginea orgasmului doar ca să se oprească și să mă pedepsească pentru că îndrăzneam să mă apropii fără permisiunea lui.

Când în sfârșit a intrat în mine, a fost brutal și adânc. Mă trăgea de păr, mă ținea de gât, îmi șoptea la ureche cuvinte murdare și posesive:

„Ești a mea acum. Tot corpul ăsta e al meu. Orice lacrimă, orice geamăt, orice picătură de zeamă care-ți curge din păsărică… totul e al meu.”

M-am predat total.

Nu mai exista rezistență. Nu mai exista orgoliu. Doar o supunere adâncă, umedă, tremurândă. Orgasmul, când a venit în sfârșit, m-a rupt în bucăți. Am țipat. Am plâns. Am tremurat sub el ca o frunză în vânt.

După ce a terminat, m-a dezlegat cu grijă. M-a tras în brațele lui și m-a ținut strâns, mângâindu-mi părul ud de transpirație.

În acel moment m-am simțit mai liberă ca niciodată.

Pentru că m-am predat complet… și am descoperit că exact acolo, în supunerea totală față de un bărbat sadic, am găsit o plăcere pe care nu o mai încercasem până atunci.